E destul de in ceata acum. Nu e cea trecuta, fosta odata ca parca niciodata acolo pe plaja din vama veche.
E noua. Si pura. Si e a noastra. Ca scrierile astea care or sa se intensifice; da, pentru ca stiu ca or sa creasca si or sa povesteasca. Povesti cu printi, cu himere si luceferi, cu asteptari si incheierea lor surpinzatoare.
Suntem noi, draga Prietena...si tocmai ne-am luat coltul nostru de Univers. Asta e.
ORIUNDE AM FI, BINE AM VENIT ACASA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu