Aujourd'hui, ça commence avec toi....

Deschizi.... începi să asculți .

Imi doresc să pot spune... aujourd'hui, ça commence avec toi... In mătase neagră, îmi las un braț să atârne peste marginea canapelei... și gâtul arcuit și capul dat pe spate... văd totul invers. Cu celălalt braț fac gestul teatral, apoi îl ridic spre tavan și în final urmează drumul primului. În cameră se simte Yves Saint Laurent. L'Homme. Fum și plutire nebună către înălțime, o șoaptă de scrum pe parchet iar în colț, în penumbra draperiei, un patefon din alte timpuri..... urcă și urcă și urcă.... și urcă..... tout ça m´est bien égale!!!!
Stop. Nu e fum. e doar înghețată de caramel. și nici mătase neagră. e doar muzică în întuneric.... și un ecran aprins... ça commence avec toi!
până una-alta... doar cu Sergei... starting up windows....

să fie un final final final? sau încă o etapă a jocului prostesc între doi copii prea la fel, prea orgolioși... prea avizi de atenție... am obosit.
și nu știu de ce încerc încă să mă mint.
mi-a făcut foarte bine că am vorbit astăzi. aveam nevoie de îmbrățișarea din balcon... tot într-o dimineață de august.... pe când amuțisem în trăirismul abandonării mele bruște :))
bună dimineața! două caffe lapte, vă rog!