...and all the cigarettes that i have never smoked...

nebunie curată

http://www.youtube.com/watch?v=urjJ06T_Dms&feature=&p=9236A6E022A420AA&index=0&playnext=1

Asta fac. Asta simt.
Sunt nebuuuuuuuuuuuuuuuuună, cu o mare bucată de adolescentism, cu una şi mai mare de boemitate şi irealism şi, din păcate, cu toată inima.
Şi nu ştiu ce să fac, dar ştiu că nu pot să mă opresc, pentru că bate prea tare.
Dar cum fac să nu rănesc? Nu există. O să rănesc şi o să fiu rănită. Ştiu asta. O ştiu cu toată fiinţa mea şi scriu acum pentru mai târziu, când o să mă întorc şi o să văd că aveam dreptate, dar bătea prea tare.
De ce? Nu ştiu. Tu să-mi zici.

Dragă Prietenă, iartă-mă. Că eu nu pot. Şi nici altcineva n-o să poată. Mă întorc la tine, pentru că ştiu că ştii.

Nu am chef să te am

...lângă mine:)

Aşa a sunat. Aşa mirată a fost şi faţa mea. Aşa nu ştiam cum să reacţionez.

'Ce vers mişto
nu am chef să te am:)
dar l-au stricat. cu lângă mine
l-au făcut cosy când el era despre pasiune'
o readucere a vorbelor cu acuitate

Nu ştiu nici acum ce a însemnat. A fost despre pasiune. gen. care trebuie lăsată aşa. sex, pasiune, senzualitate.

Ok.

Not. Pasiunea care nu se consumă doare, chiar dacă are şi chinuiala rolul ei. De chinuială nu mai ai chef, dacă e prea multă.

Gen, nu am înţeles nimic aproape. Decât că nu am chef să te am azi este despre sex.
http://www.youtube.com/watch?v=L8kr-T92MfY&feature=related

Iată ce am primit azi. Ce?

cand unii iau Silver la Golden Drum

Iti mai aduci aminte ceva de joia trecuta?
In cel mai mic detaliu chiar.

Mi-am imaginat multe raspunsuri, dar pe acesta nu. M-a lasat confuza noaptea aceea.
Si vrei sa iti dau o explicatie?

TU esti prost? Nu, nu vreau explicatii. Nu imi place cuvantul. Il folosesc prietenele geloase si posesive, care se tem ca o alta fata mai frumoasa si mai supla sa nu vina sa fure iubitul ce nu le-a apartinut niciodata. Deci nu, nu vreau explicatii. Cauta alt cuvant si revino. Dar, cum nu a fost in stare sa scrie toate acestea, a iesit intrebarea: Poti?
M-am gandit un pic, dar nu cred ca pot.

Nu poti sa scrii sau nu stii motivul? Pentru ca ar trebui sa stii, ar trebui sa fii in stare sa scoți doua cuvinte despre noaptea in care nu ma mai lasai sa plec si eu eram rupta dintr-un film degajat. Esti un tampit, pentru ca m-a afectat oricum. Puteai sa-ti vezi de treaba ta. Nu puteai? De ce nu puteai? Dar a iesit doar continuarea: Pentru ca s-au tot intamplat chestii intre noi.
Unde vrei sa ajungi, nu poti sa ma tragi de limba asa de usor:)

Iar esti tmpit. De fapt, ești asa pentru ca ești fricos și te-ai gândit că, dacă ești simpatic, trece. Dar nu trece, dobitocule! De fapt, nu ești dobitoc. Îmi păstrez afirmația. Ești doar al naibii de laș. Fricosule!
Eh, nu. Punem pariu că pot? Dar nu vreau, plus că ai schimbat subiectul.. Vreau să înțeleg un pic din ce mama naibii se întâmplă cu noi doi.

Te gândești prea mult. Ce mama naibii să se întâmple
Ironie maximă. Acum cine trage de limbă pe cine?
Știam că habar n-ai să răspunzi, răspunsul meu a fost ca ,nt,-ul de la jocul ăla al cărui nume l-am uitat acum. Dar m-am gândit că, dacă vrei să continui să vorbești cu mine, ai să zici la un moment dat ceva.
Și acum ca să schimb subiectu radical. Am luat Silver la Golden Drum!

Yeeeey! Bravooo! Nu puteam să nu sun? Am zis să fiu drăguță. S-a bucurat. Ar fi preferat probabil să continui să scriu, ca să nu se termine dialogul sms-istic nocturn. De ce îți amintești noaptea aia în cel mai mic detaliu chiar și de ce îmi scoți ochii cu asta? Ești un tâmpit, asta ești!

când trebuie să asculţi o melodie

http://www.youtube.com/watch?v=0Z5Yrgeqs-M&feature=related

Pentru că este o melodie la fel de frumoasă ca experienţele noastre şi frumuseţea îi vine din durerea surdă şi mută pentru public, dar urlătoare pentru sine, durere care cu timpul se transformă în mod ciudat într-o amintire dragă sufletului, mai dragă poate decat momentele de preaplină fericire.

La mulţi ani, Dragă Prietenă!
(aşa mi-a venit urarea)

Aujourd'hui, ça commence avec toi....

Deschizi.... începi să asculți .

Imi doresc să pot spune... aujourd'hui, ça commence avec toi... In mătase neagră, îmi las un braț să atârne peste marginea canapelei... și gâtul arcuit și capul dat pe spate... văd totul invers. Cu celălalt braț fac gestul teatral, apoi îl ridic spre tavan și în final urmează drumul primului. În cameră se simte Yves Saint Laurent. L'Homme. Fum și plutire nebună către înălțime, o șoaptă de scrum pe parchet iar în colț, în penumbra draperiei, un patefon din alte timpuri..... urcă și urcă și urcă.... și urcă..... tout ça m´est bien égale!!!!
Stop. Nu e fum. e doar înghețată de caramel. și nici mătase neagră. e doar muzică în întuneric.... și un ecran aprins... ça commence avec toi!
până una-alta... doar cu Sergei... starting up windows....

să fie un final final final? sau încă o etapă a jocului prostesc între doi copii prea la fel, prea orgolioși... prea avizi de atenție... am obosit.
și nu știu de ce încerc încă să mă mint.
mi-a făcut foarte bine că am vorbit astăzi. aveam nevoie de îmbrățișarea din balcon... tot într-o dimineață de august.... pe când amuțisem în trăirismul abandonării mele bruște :))
bună dimineața! două caffe lapte, vă rog!

E momentul in care se schimba

Sunt sentimente pe care nu le recunosc. Nici cu voce tare, nici cu vocea mea din interior, nici cu nimic. Si mie mi-e frica, pentru ca nu stiu ce se intampla nu numai in jurul meu, ci cu mine si cu viata mea. Aseara am primit un ravas, care graia asa: "Datoria ta este sa afli care ti-e datoria si apoi sa i te dedici ei cu toata inima." Si era semnat Buddha. Si m-a apucat frica.
Si azi-dimineata am observat ceva; pe langa pasarile pe care le-am ascultat ieri, facand total abstractie de masinile care nu se mai auzeau pe sosea; am observat ca atunci cand se schimba cineva, se schimba si altcineva, de care n-ar mai trebui sa iti pese (mint; cred ca ar trebui sa iti pese; cred ca toata viata o sa iti pese de toti oamenii la care ai tinut, si mai ales pe care nu i-ai avut). E al naibii de frustrant, dar asa se intampla. Si azi-dimineata am aflat ca altcineva isi ia apartament si ca altcineva se maturizeaza cu cineva-ul de langa el. Si nu m-am putut abtine sa imi spun: " Oare toate astea se intampla pentru ca eu am o relatie adevarata, si vizibila, si pentru ca stie ca there is no way back, ca eu nu o sa ma mai intorc la el vreodata?" Poate este vanitatea mea imensa, dar simt ca ceva s-a schimbat cand eu am inceput, la inceput timid si apoi mandru si degajat, sa-mi port relatia cu mandrie si siguranta.
Asta e momentul in care se schimba. Se schimba incet, dar foarte sigur. Nu imi pare rau. Dar sunt confuza, derutata, ma intorc in timp, zbor in viitor si mi-e frica de ce fac acum. Ce fac acum? Trebuie sa fiu eu, Draga Prietena. Si sunt eu. Dar trebuie sa fiu eu dezlantuita. Eu nebuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuna cum poate nu am mai fost pana acum. Nebuuuuuuuuuuuuuuuna cu adevarat, in viata mea adevarata, nu in cea inchipuita.
Te strang in brate. Si astept sa iti simt stransoarea la loc.

P.S.: Sa asculti nebunia:)

we're still here. i'm not walking

e prima oară când embed-uiesc un youtube pe blog... încă nu știu dacă îmi place sau nu, dar altfel nu s-ar fi lăsat postat și îl voiam... e pentru toți care nu au știut să prindă momentul potrivit... și pentru toate secundele în care ne-am imaginat cum o să se întâmple... sau în care am simțit că plutește în aer.... și pentru noaptea în care doar m-a condus până la gard.. pentru plapuma galbenă. pentru tenișii roșii de pe hol. și atât. play! noapte buna

FRICĂ....5 litere, 5 sunete... 1 neadevăr. sau nu

uneori mi se face frică. foarte frică... de mine, de nesiguranța mea, de duplicitatea mea, de nehotărârea mea... de ce o să fie. pentru că uneori văd felii de realitate dincolo de "seize the day"... e blurat și mi-e frică pentru că nu știu ce vreau, nu știu ce o să se întâmple. dacă ar fi să-l cred pe Olivian, de fapt noi în fond știm foarte bine ce vrem, dar ne este teamă să recunoaștem adevărul... pentru că probabil dacă l-aș recunoaște, ar trebui să acționez în consecință... pe toate planurile zic! și anumite lucruri m-ar durea, sau aș răni alți oameni... sau pur și simplu n-aș ști ce trebuie făcut ca să se-ntâmple așa cum vreau eu de fapt...
tocmai mi-a venit în minte teoria pieselor de domino înaintată de Cretzu, conform căreia nu îndrăznești să miști nici o piesă de nicăieri pentru că se vor prăbuși toate în urma ei.... eu l-am combătut puternic, dar poate că uneori e chiar superstiția asta tâmpită care în mod inconștient nu ne dă voie să mișcăm... sau să clipim.. sau să spunem o propoziție pe care ne-am dori să o spunem... și mi-am dat seama în seara asta, pe când făceam un playlist inspirat de escapada de aseară... cred că până la urmă, Dragă Prietenă, ce-mi spuneai tu de dependență este de fapt fuga mea de singurătate... Da!!! asta era ce încercam să definesc și nu puteam... mi-e groază că până la urmă voi fi singură. de tot.

aseară am avut un moment „club a”... aceeași lumină, aceeași muzică...”they call me stacey... thats not my name, thats not my name!”... a lipsit starlight, dar am aflat că aia e melodia lui. ba e a mea! mi-am imaginat club a și că dansăm de nebune!
și tot aseară am rămas în liniște și i-am negat ce avea nevoie să audă probabil, că i s-a simțit lipsa... că voiam să-l văd.... după patru zile... și încă 40 de minute în care m-a așteptat conștient. am tăcut doar. să spună el. să aștepte el... m-am săturat să fie complicat, să nu știu să reacționez, să-l tratez cu indiferență ca să nu se banalizeze.... de toate schemele tâmpite pe care le facem în general. de aproape patru ani complicații inutile, mi-e dor de vremurile când venea de la sine un te iubesc, când totul era pur și simplu normal...
iar de dimineață mi-am dat seama că Paul a înlocuit Starbucks în diminețile mele târzii vagabondiere... pentru că e exact pe colț, cum urci dinspre casa asta cu un hublou dubios în ușă. și de fiecare dată e ceva și mai bun în vitrină! fiecare după cum are casa așezată... :)) așa că îți voi dedica din nou ceva...
în altă parte, cineva era euforic pentru că primise un premiu în gală. cine-ar fi zis? și sărbătorea. eu aș fi zis! știam că nu am plâns degeaba la „You ll never walk alone”. și nici el :)
dar nu știu, nu văd ce va fi.... știu că deja nimeni nu mă mai credea, ție oricum nu-ți mai era de mult drag de el, ceea ce m-a afectat destul de mult. mai ales că mi-am dat seama că în el chiar se găsește ceea ce am sperat și am așteptat atât timp să fie acolo.... mi-e doar frică să nu fi venit prea târziu...
îmi doresc liniște. și normalitate.... noapte bună. bună dimineața!

Re: :)

Imi place revenirea. M-ie dor de cativa oameni dragi ce au fost si nu mai sunt in viata mea. Mi-e dor de ei rau de tot, pentru ca erau parte din constructia copilariei mele. Ma bucur de oamenii pe care ii am acum.
Nu vreau sa fiu fricoasa, nici falsa, nu vreau sa fiu ipocrita si nu pot decat sa sper ca sunt o fata frumoasa.

Am nostalgii si sunt oameni pe care i-am iubit, oameni care au starnit in mine pasiuni; pasiuni consumate, pseudo-consumate, pasiuni care m-au adus pana in momentul asta, in care stiu sa iubesc. Sau incerc.

Si astazi suntem copii, mai mult decat in orice alta zi, pentru ca se sarbatoreste copilul. Si poate sa se desfasoare, sa zburde, sa joace, sa manance tot ce-i place lui. Si, cu toate astea, tocmai astazi copilul e putin timid. Poate din cauza atentiei..atata centrul atentiei te rusineaza:)

cu titlu incoerent..... adica fără

păi n-are titlu, dar e de Ziua Copilului: la mulți ani să fie, Dragă Prietenă!!!!! să răsfățăm zic azi copilul.... doream foarte tare această poză.... să fie cu ciocolată și cu buline zic :) anul trecut mâncam înghețată și săream șotronul, acum doi ani trimiteam primul sms. și se dezlănțuia nebunia... iar anul ăsta ce. cant veit tu discover! :D
e a treia oară în ultima săptămână când plec să vagabondez: rochia hipioată cu toate florile pe ea și-a reintrat în drepturi, înseamnă că a venit vara! these streets will make you feel brand new... pe urmă i never meant to hurt you... i never meant to lie, so this is goodbye. au curs foarte multe lacrimi pe plajă, nu mai văzusem de mult un cer atât de frumos și îmi era dor de vamă. doar cerul îl mai vedeam... moby. so this is goodbye. porcelain. singura care mă ajuta să adorm în perioada aia, singura care a putut lăsa lacrimile să curgă acum.
tot pe plajă am simțit că am chef să scriu din nou... și am scris exact cum vedeam în minte, acolo am pus: sand on my lips. back then i would listen to you play the guitar on the sofa... sublime. sun under my skin. exact așa a fost duminică. n-am înțeles nici eu prea multe din tot ce s-a întamplat în ultima săptămână. cred că aveam mai demult o discuție legată de orgoliul care mă duce la pierzanie... toate amintirile astea din senin au fost dezgropate doar de trei propoziții: a treia era - m-am înșelat... deci nu am fost eu, a fost din greșeală. Asta m-a durut! nu avea cum să se fi înșelat! că eu sunt eu. dar suferința asta trebuia să se ardă, pentru că la timpul ei s-a consumat doar în panică... nu a avut când altfel. e ciudat cum si-a ales momentul totuși! încă unul care a avut loc aici, deși povestea nu era nici despre el.
STOOOOOOOP!
povestea este despre noi, Dragă Prietenă! am avut nevoie de îmbrățișări și de vorbit, dar te-am simțit lângă mine. să se întâmple lucruri bune, simt că am energie! "early in the mornin'....rising to the street....light me up that cigarette.." hugzzzzzzzz! e 1 iunieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee! vom fi din nou nebune ;)

cand stii c-ai sa revii

Mi-era dor de acest loc. Poate e doar nevoia de reintoarcere intr-un spatiu trecut, placut, iubit. Sau poate este prezentul, care de-abia acum a gasit momentul potrivit sa revina in acest loc.

E bine aici. E muzica buna, aceeasi muzica vindecatoare, poate usor melancolica..dar asa-s spiritele mari:). O glumita nereusita, din acelasi repertoriu.

M-am linistit acum. O sa mai stau pe aici sa ascult.