http://www.youtube.com/watch?v=urjJ06T_Dms&feature=&p=9236A6E022A420AA&index=0&playnext=1
Asta fac. Asta simt.
Sunt nebuuuuuuuuuuuuuuuuună, cu o mare bucată de adolescentism, cu una şi mai mare de boemitate şi irealism şi, din păcate, cu toată inima.
Şi nu ştiu ce să fac, dar ştiu că nu pot să mă opresc, pentru că bate prea tare.
Dar cum fac să nu rănesc? Nu există. O să rănesc şi o să fiu rănită. Ştiu asta. O ştiu cu toată fiinţa mea şi scriu acum pentru mai târziu, când o să mă întorc şi o să văd că aveam dreptate, dar bătea prea tare.
De ce? Nu ştiu. Tu să-mi zici.
Dragă Prietenă, iartă-mă. Că eu nu pot. Şi nici altcineva n-o să poată. Mă întorc la tine, pentru că ştiu că ştii.
3 comentarii:
Uite-mă, aici sunt! Eu știu, și îmi doresc uneori să nu fi făcut-o, să nu-l fi pierdut așa... să nu îi fi pierdut, de fapt... (tocmai m-am panicat dându-mi seama că nu a fost o singură pierdere, și poate asta spune ceva despre mine)
Mie sincer mi-e dor să mai fim nebune. Ca pe vremuri!
Îți mărturisesc că mi-e teamă pentru tine și pentru ce va fi... și că aș vrea să spun ceva cu sens și cu picioarele pe pământ, dar zău că în momentul ăsta nu-i văd ieșirea. Oricum ar fi și orice ar mai fi, să ne îmbrățișăm și trecem peste toate. În momentul ăsta nu văd calea, dar sunt aici cu toată energia, toată atenția și toaaaată îmbrățișarea. Numai pentru dumneata, Dragă Prietenă!
Întoarce-te spre tine, vezi ce simți cu adevărat... să nu fie doar emoția trăirii clipelor netrăite. Keep silent, cel puțin până îți clarifici ție ce înseamnă toate astea. E primul pas în încercarea de a evita să rănești.... eu știu acum că ar fi trebuit să tac, deși aș fi suferit poate dublu, dar măcar aș fi suferit doar eu.
Go with the flow, fii nebună dacă asta simți! poate că n-o să fie cu suferință până la urmă! Îți doresc niște zori cu o revelație bună!
P.S. Mă sparge poza asta
O să încep cu poza, asupra căreia am rămas mult timp în uitare. Sunt oameni care se ascund, e o relaţie, sunt oameni a căror iubire nu se vede decât prin chin se pare.
Prea trăirist pentru mine, aş spune. Aici era partea ta, deşi nici eu n-am fost niciodată departe.
Şi mie mi-e frică. Mi-e foarte frică. Probabilitatea de a nu suferi nu mi se pare deloc o opţiune. Pentru ceva tot o să sufăr şi ştiu asta.
Dar acum I keep the silence. Pentru că sunt laşă. Sau pentru că nu ştiu ce e de făcut. Şi trebuie să mai treacă puţin.
Dar nu prea mult, pentru că atunci nu-mi va mai plăcea.
Vreau să trăiesc iar frumos.
Şi mie mi-e dor să fim nebune, Dragă Prietenă.
Dar cred că suntem, amândouă în acelaţi timp, în locuri diferite. Sau poate în acelaşi loc. Simt nevoia fizică a nebuniei noastre. Adică să ieşim de nebune, să ne îmbrăţisăm şi să plângem. Şi apoi să râdem.
Nici PreaPură Nici Preamatură:)
Trimiteți un comentariu