16 decembrie 2009

pentru o cupa de prietenie


Vreau sa iti fiu aproape. Acum suntem doi care iti vrem binele. Doi oameni care au inceput sa se simta unul. Si dorim sa ai limpezime in suflet, sa ai bucurie in privire.
Vorbeai e pierdere si regasire. Cateodata cuvintele sunt banale si da, strangerile in brate sunt cele care dau masura sentimetelor. Cu cat mai stransa e stransoarea, cu atat vrei sa ii spui omului pe care il tii intre brate: "imi esti draga".

Sunt multe intamplari in viata noastra. Multe planuri, si mai multe date pste cap, multe schimbari, multi oameni. Si atunci cand un sentiment reuseste sa fie acolo chiar dupa distante mari sau pauze lungi sau conversatii rarite si intrevederi mai putin numeroase, atunci stii ca prietenia asta este menita sa dainuie. Pentru ca nu e legata de o situatie, de un om, de un castig sau de o pierdere, e legata cu o legatura nemasurabila, care nu isi dezvaluie secretele si careia ii multumesc.
Draga Prietena

cand valurile se retrag si decsopera pajistile verzi


daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
caffe-lapte-ul isi cere drepturile. Pe mare nu a fost furtuna. Pe mare, culmea, a fost intelegere. A fost nebunie, dar a fost calma. A fost intensitate, dar devine prietenie.

Semineul cred ca il asteapa intr-un fel, dar cred ca privirea care se va indrepta spre poza de pe semineu va fi prietenoasa, zambitoare catre trecut si fara regrete. Nici un regret.

Un prim "te iubesc" a incaput aseara, intre doi oameni care nu stiu ce ar face unul fara altul, de la un barbat care este speriat ca "tu esti tot ce am".

Dar himerele apar din cand in cand. Am invatat aseara, printre lacrimi cazute intr-o forma absolut perfecta, printre ceai si supa crema de rosii, ca himerele pot aduce indoieli, pot crea durere, pot descumapni ganduri de fericire. Dar apoi brusc realizezi ca sunt himere - ca realitatea este cea pe care o vrei, ca alegerea ta este facuta cu tot ce poate cuprinde inima asta fucked up. Orice hotarasti, asuma-ti. Ce vrei, ia. Ce ai fi vrut sa ai odata, se transforma doar in amintire placuta.
Fiecare are o poveste. Fiecare are un trecut. Fiecare vrea fericirea. Si fiecare are himere.

Marea nu a fost tacuta. Marea a vorbit, apoi a soptit. A dansat. Marea s-a deschis. Si am inceput drumul.

14 decembrie 2009

pe pajiștile verzi miroase a iarbă proaspăt tăiată


e dimineață, e frig scârțâitor, e iarnă iar. kashmir chai a fost unul dintre cele mai plăcute ceaiuri în multă vreme... știam că ești acolo, și că ai fost de vineri seara. strângerea spune totul. mulțumesc. la un moment dat am avut senzația că ceva s-a deteriorat, că nu o să mai fie la fel.... și mi-a fost teamă. dar nu. și nici nu o să se schimbe!
iarna pe mare înseamnă frământare multă și valuri mari. și viscol dezlănțuit, zăpadă spulberată în neștire... dar când știi că ai luat decizia bună pe care trebuia să o iei, cu siguranță înăuntru e lumină călduță, e liniște și miroase a portocală proaspăt decojită.
nici lacrimi nici păreri de rău nu o să fie, aproape că pot paria, deci temerile nu încap aici. pentru că aceleași fantome mi-au dat târcoale încă din momentul primului apel, cand mi-a cerut să fiu the diversion factor în toată operațiunea...
dar când a fost ceasul cu pricina, mi-am dat seama că nici un fluture nu se mai zbate acolo, nici o frântură de aripă nu s-a întrezărit. au fost priviri, da. intense. era frumos. era splendid. era adorabil. era mai bărbat de-acum. era bulina aia de demult, doar ghemuită între alte brațe. dar nici o aripă n-a tresărit.
și sunt convinsă că nici pe mare n-o să se iște vreo furtună de zăpadă. din același motiv. fluturii au luat-o razna către câmpii mai verzi. a existat vreo gaură în plasă și s-au îndepărtat unul câte unul iar în locul lor au rămas imagini, flash-uri, cuvinte... doar fotografii ale nebuniei frumoase care nu dor, nici nu mai strigă.
nu s-a urcat încă pe șemineu.... și încă nu mi-e clar ce s-a ales de el... mi-a spus că alfie nu există. și-o fi luat câmpii odată cu fluturii
.
și mi-a mai spus că tot ce faci e bine. și asta îți spun și eu ție acum. ai început cu decizia potrivită. și tot ce faci e bine. m-am bucurat că ai ales așa. și n-o să fie furtună. bună dimineața! hai cu caffe lapte-ul

28 septembrie 2009

Este cu drag, de zi cu sarbatoare

E sarbatoare-n casa ta. Si in suflet e la fel. E ziua ta, draga Prietena. Anul trecut ma ascundeam si ma enervam ca nu reuseam sa scriu un gand bun pentru 12:00 noaptea. Pentru ca eram noi doua, doar noi. Acum am loc, caci suntem 4(ironic cum in 4 ai mai mult loc decat in 2 - pe prinipiul cu omul care vrea ceva f mult)- scriu in locul meu prefarat din tot Bucurestiul - balconul tau, de unde se vede PRO TV-ul.
Iti scriu ca sa iti doresc bine. Mult bine, dorit cu mult drag. E un gand sincer si bun si cald. Si nu stiu cum altfel as putea sa spun ca tin la tine. Cuinte mari n-as folosi, dar nici prea mici - nu se cuvine.
La Multi Ani! iti suna telefonul

PreaPura

13 august 2009

muzica retrăită


una era sonerie de telefon....
alta era de stors lacrimi...
pe alta hoinăream ca un vagabond pe străduțe în blugii jerpeliți
s-au întors la noi sau noi ne-am întors la ele.
poate că ne-am căutat și aveam nevoie de ele.

până și deezer s-a întors în casa noastră. într-una dintre cele mai ciudat de frumoase zile. cu noaptea în care cad stelele, dar nu se văd, cu seara în care auzi un alo ireal la telefon, cu amiaza în care am vorbit în șoaptă de teamă că m-ar durea prea rău să spun cu voce tare și dimineața în care cafeaua plutea în deznădejde, nu în lapte. am ars-o metaforic rău :)))

și simt că a fost o zi foarte importantă pentru noi, draga Prietenă. pentru amândouă. prin tot ce a însemnat ea. așa că am vrut să mă reîntorc acasă și am zâmbit cu drag și seninătate și am reascultat. am retrăit. mi-am dat seama că dacă vrei, poți găsi noi începuturi. dacă încerci să privești și altfel. înțelegi tu. bună dimineața cu stele!

30 mai 2009

bere pe ceas


un an cu Olivian și Vlan. sună a titlu de revistă de benzi desenate...număr aniversar.

câte nu s-au întâmplat, de câte ori am constatat că suntem nebuuuuuuuuuuuuuneeeee, câte TopGun de ciocolată, și acadele Starbucks, urcat clandestin pe acoperișuri, copil de 1 iunie, câte nopți în care am trecut pe lângă gardul ăla ajuns personaj de background în campania lui bond...

și motocicleta de lângă gard și scuterul mojito și converșii și răsăritul în vamă cu Vlan alungând orice picior de pretendent. hai cu păru'!!!!!!!

și eu care o comiteam grav...și ieșirile în club A și venitul acasă la 6 dimineața când troleul abia începea să circule, drumul interminabil de întoarcere din Vamă....și drumul cu Iulian vorbind la întoarcere din Vamă...și drumul cu Vlan trezindu-se la mirosul pufuleților la întoarcere din Vamă....câte pahare de absolut cu mere, câte expediții, câte dimineți frumoase, câte minute de nebunie, câte lacrimi, câte zâmbete, câte uși deschise și peretele din hol

nu-i un an de Oliv și de Vlan, e un an minunat al nostru, cu o vară cum n-a mai fost, dar o să mai fie...și o să închin un pahar de vin roșu pentru asta!

pentru noi începuturi, pentru fluturi și pentru veri frumoase!

19 mai 2009

woody allen e pe ecran

aproape 7 luni...fără vreo două săptămâni. și iată-mă din nou aici, cu sergei.
în continuare nu vreau să plec
"acu lari și-a facut și blog?"...
ne me donne pas ton coeur, j'ai trop peur du bohneur......

9 mai 2009

sweet heart, bitter heart



first day at the races. bășici în talpă. reminds me of Rome.
când mai erau cinci minute, fluturarea aia a cortinei pe care andré louis nu o are. fluturii mei personali. când mai era unul....când trecuseră zece și alte douăzeci...și mai erau cinci, cu o clara de care nu te puteai atinge. cadranul bărbătesc al lui cartier, pe el nu a vărsat nimeni bere.
pe urmă ai fost tu. "atât, dragă Prietenă" și semnele de exclamare. și revărsarea mea nebunească și minunată de fluturi. pe urmă ați fost amândouă. daaaaa aș fi încremenit cu obrajii calzi și ochii arzând. da. și flash-uri și flash-uri și flash-uri, mi-e dor de converșii albaștri și de grădina neștiută de lângă strada Licurg...
"mi-a zis: scumpule!"
i'm living my own personal meaningless little tragedy
dup-aia s-a făcut liniște.
mi-e teamă de omul ciudat și rău și mi-e teamă că se va întoarce pentru că.......nu o să mai fie nimic. și atât

29 aprilie 2009

double personality disorder


chiar ieri vorbeam cu fer despre Me, myself & Irene, na coincidență dragă Prietenă!

doar că la mine egzixtă aia nenorocit de sceptică, prelungire naturală a ”omului ciudat și rău” probabil, care, după cum dumneata bine spuneai astăzi (ieri, mă rog) ține de ”dont wanna go there” ca nu cumva să freak out, sau să nu mai meargă în direcția bună... ceea ce îmi amintește brusc de superstiția noastră ”dont tell” din vară.... hihihihihi

ei bine, nenorocita sceptică strigă plină de sictir ”oh cmoooon its mere bullshit man! n-are cum să fie așa” și nu înțelege cum cineva poate să experimenteze un radical atitude change într-un timp atât de scurt, fără să aibă vreo motivație evidentă.... După care întreabă cu glăscior copilăresc ”pe bune?” poate pentru că vrea să mai audă o dată...că s-o convinge că da, poate o fi așa...

de fapt, aici treaba devine puțin neclară, e punctul în care ele o iau razna și apare aia nebuuuuună și suficient de adolescentă încât să creadă, să se bucure și să nu contenească să se mire de cum există noi și noi și noi lucruri de povestit și până și vocea pare alta, mai caldă și mai complice.... ea (nebuna) vorbește deja cam mult despre asta (bine că încă își dă seama). și cred că își trage rodul tot din omul ciudat, pe partea cu încăpățânarea de a descoperi ceva în altceva aparent infertil..uhhhh aici am ars-o pseudo-intelectual deja :D

mă gândeam să-i zic Nicu.

dimineața asta aș vrea să fie soare, eu spre zid și tu cu peperna, să-mi zici despre sorrrrrrbonne și să vorbim mult mult mult. să fie little hepi mornin' și pe urmă io să votez una dintre variante, curea - fără curea, cu dungi sau fără. yeeeeeey

un caffe lappte, vă rog
P.S. a fost și al doilea și a durat chiar 9. noua noua nouaaaaaaa!!!!! pe bune

25 aprilie 2009

dacă cineva vrea ceva cu tine... atunci înseamnă că vrea


....sau, după cum înțelept spunea bunul amic ciavi, dacă ceva trebuie să se-ntâmple, se va întâmpla de la sine!

și-atunci de ce nu am răbdare, de ce nu mai pot răspunde la un vreau să fiu acolo cu tine sau la o îmbrățișare...cam fără sens fraza asta din urmă....se referea la întoarcerea mea la zilele de dinainte, momentan dificilă și nu lipsită de confuzie...e grele.

și mi se face frică și de ce nu am răbdare. mi se face întuneric și ceață, aș vrea să rămână la fel mereu de intense momentele alea și strigătele din montagne russe, și râsetele idioate de la coborâre....și tot. dar simt că o să ne îndepărtăm iar și va trebui să construim mereu de la capăt și mi-e frică. fără să știu de ce.

când cineva te așteaptă acolo, te strecori lângă el și adormi liniștit. când nu, bei sangria singur în bucătarie și fierbi ficat. de pui și de miel la două noaptea.

girafa nu are încă nume.

și când te gândești că nici nu făcea parte din povestea asta...!

23 aprilie 2009

dragoste birocratica dintai

Cand un barbat nu simte nevoia sa fie barbat, nu e nimic de facut.

girafa încă nenumită și un italian mort

mai era un minut până la unu, iar șoferul încă vorbea la telefon. ușile se închiseseră de-acum, iar el își lipise pălăria de geam și încerca să zâmbească...acum nu mai plecam eu. cu doi ani în urmă da, din același loc, cu același număr. doar arcașul era diferit.
aș putea să mă-nscriu în concursul de proză scurtă. N6, N17....ciudate coincidențe din nou, în toate astea șapte zile. Dubios și pute în aceeași frază. și nu zisă de mine.
Un deget, al doilea, degetul mic, și pe rînd fiecare....am râs ca o nebună privind prin geam la fiecare deget și s-a îndepărtat sub semnul italianului mort din banc. nu doare.
de vreun sfert de oră mă aștepta trandafirul, era deja sant jordi dar eu nu pregătisem nici o carte. o să-l caut pe eliade.
e superficial să dai o pereche de buze pe altele, niște ochi nebuni care stralucesc cum nu i-ai mai văzut să strălucească, pe alți ochi, de infinită tandrețe, mâini care strâng și nu vor să dea drumul pe mâini care te caută? la preț de doar câteva minute și câțiva pași prin întuneric....
e drept să acuzi când ai aceeași vină neștiută? e drept să pretinzi când nu dai?......
omul ciudat și rău a devenit omul normal....iar omul indiferent a devenit omul spontan care îți fură sărutări în Picasso și te prinde de mână pe stradă, care aleargă cu tine pe plajă prin furtună, care îți cumpără o girafă hibridă doar pentru că te-a surprins privind-o cu ochi de copil....
și ce să crezi, și ce să spui.....todo queda en nada zicea nea ricky pe vremuri
spune-mi tu, am nevoie de luciditatea ta...
Prea-Purul voia și el la muzeul pantofilor....sau măcar unul să vadă, cât de mic....
și când vrei să ceri sangria la bar, ceri sangria.
și atât

10 aprilie 2009

nu are titlu, pentru ca nu este un post

Acesta nu este un post. Pentru ca m-am hotarat ca nu sunt in stare sa fac un post coerent in acest moment. Pentru ca daca as scrie un post, m-ar ajuta sa trec rpin ceea ce nu stiu exact sa definesc ca trec. Pentru ca nu sunt sigura ca vreau sa trec. Pentru ca nu stiu peste ce sa trec.
Nic nu doare, nici nu rade. Nici nu plange tare tare, dar nici nu sta pe loc - o cam ia la vale.
E foarte nou, si mie o sa imi ia ceva mai mult sa ma obisnuiesc: sa decsopar, sa invat, sa accept, pentru ca sunt conservatoare sau incapatanata. Pentru ca nu m-am hotarat exact care dintre cele doua sunt. Sau poate ambele.
Se platesc toate. Sau toate au un pret. Sau sunt eu ciudata si dubioasa.
Si totusi, am incredere in mine. Nimeni nu stie mai bine ca mine ca pot orice si de toate.
Inclusiv sa exagerez lucrurile si sa fiu constienta perfect de asta.
Si acesta poate este un post cat negru sub unghie, pentru ca atata mi-a ajutat si mie starea. Tot singura am facut-o si pe asta.:)
p.s.: da, stiu ca titlul "nu are titlu..." tot titlu se numeste ca este. sunt capabila de multa auto-evaluare si excesiva analiza de sine si a oamenilor din jur. accent pe excesiva, care duce la neinteleasa

3 aprilie 2009

tine de determinare


M-am hotarat sa si scriu porfesionist. M-am hotarat ca e timpul ca scriu asa cum imi place, si sa se vada. Sa vada multa multa muuuulta lume
M-am hotarat sa ma fac scriitoare. Si sa scriu pentru reviste mari. Si sa scriu o carte.
Suna a vise de vata de zahar ars pe bat roz, dar daca m-am hotarat, o sa le fac.

Pentru ca altfel ma pierd pe mine. Si nu se poate. Specificul meu este bun, este foarte bun si cred in el.

PreaMatura si PreaPura e o D'Artagnanca. Si nu se mai gasesc multe ca ea, asa ca trebuie sa o cresc si sa vorbesc despre mine cum se cuvine.

multumesc,
Anca

1 aprilie 2009

il y avait un matin


Da, draga Prietena. aseara nu stiam daca este o distanta pe care timpul si nevorbitul zilnic reuseste sa o puna intre oameni (chiar si intre cei mai intimi de dragi oameni) sau daca era doar bucurie. era bucurie. contemplam bucuria. nu iti dai seama cand omul e langa tine, dar cum ajungi la servici, te asezi la birou si vrei sa vezi ceva frumos de dimineata si deschizi un anume blog olivivlanesc, iti dai seama: tii la omul care cu o zi mai devreme aterizase pe optopeni. tii foarte mult la el, pentru ca in nu stiu care seara din nu stiu care vara de rpimavara, a reusit sa se infiripe o legatura puternica.

Mai mi-era frica si ca o sa simt un fel de temere asa...ca nu as putea sa fiu vreodata ce e cea mai veche prietena de pe meleaguri oltenesti. dar am mai avut o dare de seama: nu am cum sa fiu, pentru ca eu sunt eu. si fiecare prietenie este aparte pentru ca iti da ceva diferit, si iti iei puteri diferite din locuri diferite. asa sunt rpieteniile speciale probabil.

Nu am simtit nimic azi-dimineata. poate este o legatura speciala si cu el, sigur este ceva, ca altfel nu s-ar mai povesti. esti mare si stii ce faci. si daca nu stii, o sa inveti. mai bine inveti tu decat sa te invete altii.

O zi minunata, draga Prietena

cu considerari confidentialiesti,
a ta draga Prietena, aka PM.PP
p.s.: mi s-a parut starea perfecta exprimata de fata asta in poza. se bucura sincer ca fura nevinovat

31 martie 2009

Ahhhhhh ce era????

Zi tu zi tu zi tuuuuuuuuuuuu!!!!! dintr-un film sau ceva! am vazut impreuna, rimembăr? hai zi ca ti-ai amintiiiiit! ca de vreo trei saptamani incerc.

30 martie 2009

Ray-Ban meets Toffy&Joy

cafea, croissante pufoase si un ziar. "sunt eu nebuna sau esti chiar tu?" si pixul girafutza-portocalie :D......artistic stalker, baby, artistic stalker! nu ma dezmint.

25 martie 2009

zice ca are un ingredient nestiut de nimeni


yeah baby! o să cumpăr un borcan cu dulce de leche am hotărât. a fost atât de homy pe seară, toți în jurul clătitelor aburinde, cu Jack Johnson și cu dumneata în ferestruică. (ți-am dedicat-o pe prima, să știi)
...am o fugă de idei de nedescris, deschid o groază de tab-uri și nu mai știu ce căutam de la una la alta...să-i spunem frumos "efervescență intelectuală" domnule. și planul meu decurge lin și -în linii mari - neabătut de la mărețele scopuri, am reușit să încep și o agenduță și am descoperit că sunt o mare anti-minitehnicus în mod involuntar...cu toate că, de exemplu, Rememberthemilk e o găselniță care m-a încântat din prima, listele parcă se fac mai bine tot cu pixul girăfutză pe Toffy & Joy :D
.....ashea! și ce e porcăria asta total neermetică, ce fac eu aici? dacă e reînviorare, hai s-o fac frumos!
în episodul următor

23 martie 2009

manifest


Mi-e dor sa scriem pe blog, draga Prietena. A venit Primavara, deci sa deschidem condeiele si sa inverzim blogosfera...zic!
cheesy, dar ceva mai CheGuev-aresc nu am gasit, trebuie sa recunosc!

La condeie, soldati!:)

p.s.: planul de organizare personala functioneaza, cel putin pentru mine. Si o sa ajung cineva, am zis:D!

semnat Che Guevara, Martin Luther King, Winstn Churchill si Marie Curie, cu alura de M Monroe

13 martie 2009

My Amuleta si mesajele diminetziere

nu pot sa scriu nimic cu sens. aveai dreptate, trebuie vorbit. dar ti-am dat bip inapooooooooooi!!!!!! acolo eram.
asa ca in aceste conditii, pana una alta, iti trimit asta, sper sa nu-ti para mooshy (da, stiu ca ti se pare de rahat trilulilu, dar numai el ma lasa sa postez embeduit) :D mie mi se pare splendida Draga Prietena. azi te-am auzit prima oara zicand ca nimic nu e perfect... ba da!!!!!!!! exista momente perfecte, grab zem. hagz ya! am zis. buna dimineata!

5 martie 2009

"O" declinabil si piesa de teatru anonima


Trebe sa ma apuc de vreuna dintre agendutze....am zis! sa nu mai scriu posturi in ora pe ultima foaie a caietului :D

Era real! prea. In alea trei ore de somn, sau insomnie dormitanda, cu vijelie, cu furtuna, cu intuneric preschimbat nu se stie cand in lumina care imi inunda coltisorul de masa unde zac vraiste cani, Sergei, hartii, un castron cu urme de floricele...un caiet si. nush. hartia ma limiteaza, dom´le....ca word-ul. da´paradoxal imi da si un chef nebun si un mare avant de scris.

La fel ca nenorocitul de perfectionism care ma chnuie si care isi ia campii in punctul de congruenta cu nefericita organizare a timpului si a structurii rafinate si definitive....mdeah. Dar am invatat lucruri, scotocitul dupa informatii ma captiveaza. si sa sari dn link in link pana la patru dimineata. mi-era dor de vremurile bune, cand pierdeam fara exceptie fiecare ultima noapte de dinainte. haha! am regasit-o. ca pe timpuri,doar lipseai dumneata, Draga Prietena!

pe urma somn, sau tentativa...si cate o idee care trebuia adaugata, sau o imagine...pe urma el. si erau amandoi. si inca cineva care nu-mi dau seama cine era, si escaladam balcoane, si ne strecuram in lifturi, si gaseam intrarea prin ferestruici clandestine. spre scena. el pe alt scaun, dar complice, se refacuse complicitatea. si era acolo.

mi-e drag, asta era! asta e. o zi in care mi-a fost dor si mi-e drag. e lumina

15 februarie 2009

fuckin' pms...


mdeah, basically technically anhepi. ca pe mine nu ma duce nimeni la paris pana joi, si nici nu fug cu nimeni dupa scoala spre vreun satuc din sudul Frantei....si nici macar nu primesc o galeata imeeeeeensa de flori, cum mi-am dorit mereu.

mamitzo, de ce nu vine? io vreau sa vie! sa fiu nebuna din nou.

basically frastreitid....technically pms-ing.

11 februarie 2009

Hai la joaca!


Coltul rusinii. Nici macar asa nu pot sa il numesc. Nu e bine.
Am intrat in uitare. In uitarea lumii din jurul meu. Si ma face sa ma simt trista chestia asta. In plus, e si o nota usor emo aici (nu ca ar fi ceva rau neaparat, daca nu luam in considerare mai noua directie in care a fost popularizat si vulgarizat conceptul).

Pizda ma-sii de treaba!!! Nu am mai avut, mama, tata, frate, sau prieteni. Am uitat de iubit si am dormit singura doua nopti la rand. Pentru cineva care ar avea cu cine sa doarma, e de cacat! Am fost nesimtita si am ajuns nesimtitoare. Sunt un undead se pare.

Nu te rog sa ma ierti pentru ca nu am mai stiut sa fiu prietena. Pentru ca mi-ai dat cea mai frumoasa stare de : vreau sa fiu umanoid prin "La multi ani, domnule Actor!" si ar fi de-a dreptul de cacat sa stric asta cu scuzele mele profesionale (da, stiu, e a 2-a folosire a expresiei in acest post..dar merge perfect!). Heavy Glow - simt iar foarte tare ca imi esti: draga Prietena.

Deci, da..nici coerenta, nici nimic. Eram trista ca mi-am dat seama ca am pierdut evenimente imporante pentru noi din cauza ca nu am timp.
Numai ca tine de mine sa imi fac timpul. E timpul sa intru iar in joaca. Organizat de data asta. Back on friendship avenue. Start play:)

10 februarie 2009

La multi ani, Domnule Actor


Ieri cam pe la ora asta sa fi fost....uite anul. sa-i punem curand rama, Draga Prietena, si in jurul ei sa incalzeasca bland lumina serii aceleia. artistic stalkers :)

28 ianuarie 2009

i don't wanna grow up de ziua lui, observatie din exterior


Da.
este ce puteam citi mai bun de dimineata...mai bun chiar decat un croissant cu caffe lapte..mmm, desi ar fi o combinatie excelenta toate, la o cafe de flore made in Paris..deci DA. Si la orele 16:00 ale dupa-amiezii (ma indoiesc ca va rasari soarele..ad literam vorbind, pe cer astazi in Bucuresti) iti voi putea multumi de la draga Prietena la draga Prietena .

Si
am mai auzit ceva frumos astazi, da frumos asa, de imi vine sa zambesc si sa ii dau un mesaj celui care a spus "As fi vrut sa o conduc... dar... erau masinile pe avarii... " e marturisirea unui necunoscut cu singurul Mini verde-inchis cu dungi albe din Bucuresti, marturisire facuta aproape de orele doua ale diminetii, in timp ce traversa strada alaturi de o ardeleanca draguta si in timp ce se uita dupa cum ma grabeam sa ajung la masinile pe avarii:). Atunci nu mai conta asa mult ca baiatul fara nume de cod pe blog era in bratele cartieristei (urat, pentru ca nu vine de la Cartier..de la Ioana citire:)).
La naiba, ca aseara a contat! mai mai sa zgarie norii nebunia mea. Pentru ca nici eu, draga Prietena, nu ma pot imparti la mai mult de Unul. Nenorocita treaba. nu putea sa fie Unul al Meu?

si viiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!
Vino!

27 ianuarie 2009

petalele rosii au gust mai bun


Buna dimineata cu soare, Draga Prietena!(aici inca nu a rasarit, but anyway:D) si primul post pe douamiinouaaa (noua noua nouaaaa), dupa haaaat o luna. Sa fie intr-un ceas bun si in noua era luminoasa prevestita de dumneata.

Insomnie crunta ma chinuie. lamai cu miere, portocale, ceai de mere si un spray de gat nenorocit cu aroma neidentificabila...rezulta ca era de ananas cica. Si am decretat ca petcumarian iz mai hirou. dupa care m-am gandit la muuuulti dintre oamenii de care mi-e drag, si mi-e dor, si la omul care scrie discursurile lui obama...si la johnny bravo, la lalalalari si la „in centru!”, la noaptea in care am venit amandoi tiptil in sus pe scari si era toamna iar eu eram in pantaloni scurti si pulover, la roventa-frumusani, la mesajul in care mi-a dat dezlegare sa plec in vama.

Si la mai ce? ca au trecut doi ani de cand s-a savarsit treaba iar ea e prima care apare la avatar in atata timp, si am fost mandra ca e cum trebuie. si la cum te poti imparti intre doi oameni, dar te-ar durea sa-i imparti pentru ca tu esti tu si ma mai bantuie uneori cum ma invartea in brate in mijlocul strazii si cantam. Si e sapte dimineata la mine....cu siguranta e ceva cu ora asta, si cum o fi sa-l asculti pe chirila intr-o alta limba si sa nu pricepi o iota, dar sa vezi cum ii apare o lacrima ca „ai fost un mare, mare fraier” si sa intelegi tot. si de ce uneori.....de ce uneori. internet explorer cannot display the web page you requested

19 ianuarie 2009

alunecaaaaaaaaaaaaaaaa


E furata. E luata de la altcineva. Asa e si el. Adica nu. Ca el e inca la altcineva.
Si aluneca. Asa se numeste. Asta ar trebui sa fie si numele lui. Aluneca si din discutii.

15 ianuarie 2009

incet. incet. stii. esti tu


aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
everybody hurts. trebuia sa tip undeva pana la 3 si 10. e si 11

13 ianuarie 2009

Pentru ca era dragut


Cautam prima imagine pe care sa vreau sa o vad cand incep ziua. Am gasit-o. E in patru exemplar la mine acum.
Este draguta. Era atat de frumoasa si plina de lumina si culare, incat am vrut sa o arat lumii. Am cautat-o 4 pagini si ceva, chiar 5 si inca 2 poze.
Si acum este aici, unde vroiam sa o aduc.
Si cand vrut sa o salvez, mi-a spus cum se numeste.
Online love. Perfect