Trebe sa ma apuc de vreuna dintre agendutze....am zis! sa nu mai scriu posturi in ora pe ultima foaie a caietului :D
Era real! prea. In alea trei ore de somn, sau insomnie dormitanda, cu vijelie, cu furtuna, cu intuneric preschimbat nu se stie cand in lumina care imi inunda coltisorul de masa unde zac vraiste cani, Sergei, hartii, un castron cu urme de floricele...un caiet si. nush. hartia ma limiteaza, dom´le....ca word-ul. da´paradoxal imi da si un chef nebun si un mare avant de scris.
La fel ca nenorocitul de perfectionism care ma chnuie si care isi ia campii in punctul de congruenta cu nefericita organizare a timpului si a structurii rafinate si definitive....mdeah. Dar am invatat lucruri, scotocitul dupa informatii ma captiveaza. si sa sari dn link in link pana la patru dimineata. mi-era dor de vremurile bune, cand pierdeam fara exceptie fiecare ultima noapte de dinainte. haha! am regasit-o. ca pe timpuri,doar lipseai dumneata, Draga Prietena!
pe urma somn, sau tentativa...si cate o idee care trebuia adaugata, sau o imagine...pe urma el. si erau amandoi. si inca cineva care nu-mi dau seama cine era, si escaladam balcoane, si ne strecuram in lifturi, si gaseam intrarea prin ferestruici clandestine. spre scena. el pe alt scaun, dar complice, se refacuse complicitatea. si era acolo.
mi-e drag, asta era! asta e. o zi in care mi-a fost dor si mi-e drag. e lumina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu