Astăzi e ziua ta

Normal, știi că e ziua ta.

Dar eu am vrut să subliniez. Mai mult pentru mine, așa e. Pentru că acum doi ani am uitat că pe 29 e ziua ta. Și m-am supărat foarte rău pe mine pentru asta. Și am sperat că o să mă ierți. Desigur, tu cred că m-ai iertat, pentru că tu ești D.P..

Au trecu niște ani de când ne-am văzut prima oară. A trecut parcă multă vreme de când mă duceai la clasele tale de catalană prin spate pe la Magheru, pe acolo. Și e ceva timp de când am avut accidentul ăla și-am ascuns mașina, în timp ce-ai tăi ne sunau înnebuniți și nu dormiseră toată noaptea. 

De atunci și până acum, s-au schimbat multe. Pare că spun numai lucruri evidente, dar, parcă atunci când le spun, devin reale. Și amintirile și trecerea timpului.

S-au schimbat multe, chiar și noi. Dar noi, una față de altă, parcă nu. Ceva sau cineva ne-a ajutat să creștem, dar să nu ne îndepărtăm. Nu știu exact ce ne leagă. Mă gândesc că poate e o iubire adevărată.

 

Nu știu ce faci acum, însă, dacă ai un pic de timp, mi-ar plăcea să asculți melodia asta veche.

https://www.youtube.com/watch?v=z4nhDtkzhRg

Eu o să o ascult o mare parte din zi, că-mi dă o stare de ploaie care cade ca să facă bine și bomboane de ciocolată cu mentă. Am schimbat cafeaua cu lapte cu un ceai cu lapte. Ăsta micul de s-a cuibărit la mine aici nu e amator de cafea, dar iubește ceaiul. Așa că scuză-mi schimbarea - nu e trădare, e doar o diversificare.

Nu știu exact când s-au întâmplat toate lucrurile în viața noastră. Când ai plecat în Barcelona, când ai călătorit mult, când m-am căsătorit cu singurul care apărea cu numele pe blogul nostru mic, când am intrat pe calea de a deveni mamă. Nu mă simt cu nimic diferită de omul nebun care striga pe holul casei tale codul numai de noi știut. Poate că sunt doar și mai nebună. Nu te simt cu nimic diferită față de omul care dansa ca o nebună în Club A sau în Expirat. Știu că sunt detalii și moduri de a gândi sau de a face lucrurile care au evoluat, s-au mai cizelat, s-au mai maturizat probabil. Dar astea sunt detalii.

https://www.youtube.com/watch?v=dHL3JzN_z30

Îți vreau binele. Și iubirea. Și fericirea. Și, mai ales, nebunia care să te ducă acolo unde vrei tu, alături de cine simți tu. Pentru că tu știi mai bine ca oricine ce e bun și frumos pentru tine.

Și te rog să primești iubirea mea. Și un picioruș în burtă de la ăsta mic care ți-am zis că stă pe aici pe la mine, vreo nouă luni, așa ne-am înțeles. E ziua ta, D.P.. Să nu uiți. în fiecare zi e ziua ta.

Cu iubire nebună,

incurabila ta nebună D.P.

E marți. Și plouă. Și vreau să împărțim o bomboană cu mentă

O bomboană cu mentă. Perfect nerotundă, cu gust de frunze de mentă proaspătă.
În ploaie. Sub o umbrelă care precis are cel puțin o spiță jumate rupte.
Cu picioarele goale.
Probabil dansând pe stradă.
Nevorbind, doar împărțind bomboana cu mentă.
Cu tine.
Și poștind o țigare total aiurea, pentru că noi știm bine că nu suntem fumătoare.
Râzând aiurea și fugind de cățeii din curtea interioară.
Tot cu tine.
E marți și ce bine că plouă. Ai înțeles tu să citești cu semnul exclamării aici.

Eu,

Sunt aici. Aici. A-ici. A-i-c-i. Aici.
M-am speriat. Pentru un moment. m-am speriat că nu îmi mai știam parola. Că nu mai știam dacă îmi e ăsta numele. Sau care.
Așa sunt eu. Mai sperioasă.
Dar îmi revin.

Până atunci, mă bucur că sunt. Aici.
Noapte bună și somn ușor, D. P.!

Eu, Prea:)

Aş putea, da' n-aş vrea

E bine aici. E aici unde nu ţi-e ruşine că eşti mai slab decât credeai. Şi nici că îţi vine să plângi când ştii că ar trebui să fii recunoscătoate pentru tot ce ai. Aici ţi-e bine pentru că aici sunt melancolii şi patetisme aşa dragi PreaPurei.

Aici nu te întreabă nimeni de ce gândeşti aşa al naibii de mult, pentru că un singur om mai e aici. Şi omul ăsta înţelege cum e să gândeşti prea aiurea.

Aici e aşa de PreaPur, pentru că e cu invit la tot ce-i mai rău de răscoleşte sufletul şi la tot ce-i mai bun de-l face să urle.

Numai aici şi asta şi tot ce ţine de apropiere, pentru că aici e intrarea de la anima, care e mereu anapoda şi pe dos.

Derizoriu? Doar arareori

Backspace. din nou. Ești contradicția mea. Cu tine tac cel mai în largul meu și cu tine mă intimidez încă și-mi vine să plec după încă un pahar cu apă la bucătărie. Ești tot tu. M-am bucurat prea mult s-o descopăr în noaptea asta. backspace. Ce?..... Azi da!

Nici n-aş şti de ce

Uite aşa. De-asta. Nu mă interesează prea tare motivele.
Când ţi se întâmplă să fii Moody, cum e machina mea de scris, că stă fără taste atinse de ceva vreme, doar eşti.
Şi ai impresia că nu aparţii de nici un loc.

Şi mai e nevoia de scris. Şi mai sunt multe neîmplinite. Şi e simplu să zici că sunt de vină alţii. Dar nu sunt. Dacă vrei ceva, înseamnă că vrei - parafrazare uşor nereuşită.
Şi când totul e bine, tu nu eşti. Ciudat. Da, ciudat ai zis. Aşa e. Poate e doar sincronizarea proastă.
Şi nu ne-a lăudat nimeni împreună. Adică ba da, dar tu eşti ăla. Şi ştii şi tu. Şi câteodată oamenii ar putea fi mai intuitivi şi alţii mai puţin pretenţioşi în pretenţiile lor ca alţii să se poarte după cum vor ei.
Un caffe lapte, te rog, Dragă Prietenă. Şi o plimbare în Marais. Sau poate doar în Cartierul Latin, pe care îl găsesc doar când mă vrea el, nu când îl vreau eu.

Am deblocat degetele pe tastatură

Am citit. Am recitit. Pe bucăţi. Am căutat tarte ganache, cu zmeură găsită sau cu bezele citronate în forme mai mici. Le-am găsit pe toate. Lângă unele aşezaseră unii chiar ceaiul. Dar am ales aşa.
Pentru că sunt alta. Nu sunt asta. Nu fata din imagine, deşi câteodată îmi doresc să fiu şi aşa. Şi poate iese jocul teatral uneori.
Nici tu nu eşti la fel. Nici nu ai avea cum.
Am crescut. Ne-am mai dat înapoi. De la rafale, desigur. Vântul ăsta bate câteodată prea tare, uneori cu ploaie şi alteori cu fulgi. Şi ne speriem. Şi câteodată e prea soare şi ne ascundem. Dar am ajuns aici.
Am ajuns înapoi acasă, Dragă Prietenă. Şi îţi mulţumesc. Ne mulţumesc. Mulţumesc lui ăl de Sus, de se ţine bine printre nori, că ne-a dat Prietenie. Şi dragoste de prietene şi de prietenie.
Şi au trecut multe. Şi multe ori să mai vină. Au trecut mulţi. Aici, doar la tine să îţi ajungă în poartă unul care să rămână. Şase şase poartă în casă. Pentru că eu m-am găsit.
Şi mi-ai adus fericire acum de dimineaţă, cu scrisul tău pe peretele lui olivivlan. Aici, într-un colţ de birou. E alt birou, soarele intră pe sus şi din faţă, nu mai bate din spate. Dar casa asta e aceeaşi.
Şi e bine când te întorci acasă şi simţi mirosul aşa plăcut înţepător al scorţişoarei şi ştii că te aşteaptă ceaiul cald în cea mai frumoasă ceaşcă posibilă şi turnat de mâini dragi, care te-au strâns în braţe de atâtea ori. Fix când era nevoie. Şi ţi-a rămas Dragul la suflet.
Bine am revenit acasă, Dragă Prietenă.

P.S.: Poate e timpul să-i lăsăm şi pe alţii să intre la noi. Cred că am amenajat frumos.