Am citit. Am recitit. Pe bucăţi. Am căutat tarte ganache, cu zmeură găsită sau cu bezele citronate în forme mai mici. Le-am găsit pe toate. Lângă unele aşezaseră unii chiar ceaiul. Dar am ales aşa.
Pentru că sunt alta. Nu sunt asta. Nu fata din imagine, deşi câteodată îmi doresc să fiu şi aşa. Şi poate iese jocul teatral uneori.
Nici tu nu eşti la fel. Nici nu ai avea cum.
Am crescut. Ne-am mai dat înapoi. De la rafale, desigur. Vântul ăsta bate câteodată prea tare, uneori cu ploaie şi alteori cu fulgi. Şi ne speriem. Şi câteodată e prea soare şi ne ascundem. Dar am ajuns aici.
Am ajuns înapoi acasă, Dragă Prietenă. Şi îţi mulţumesc. Ne mulţumesc. Mulţumesc lui ăl de Sus, de se ţine bine printre nori, că ne-a dat Prietenie. Şi dragoste de prietene şi de prietenie.
Şi au trecut multe. Şi multe ori să mai vină. Au trecut mulţi. Aici, doar la tine să îţi ajungă în poartă unul care să rămână. Şase şase poartă în casă. Pentru că eu m-am găsit.
Şi mi-ai adus fericire acum de dimineaţă, cu scrisul tău pe peretele lui olivivlan. Aici, într-un colţ de birou. E alt birou, soarele intră pe sus şi din faţă, nu mai bate din spate. Dar casa asta e aceeaşi.
Şi e bine când te întorci acasă şi simţi mirosul aşa plăcut înţepător al scorţişoarei şi ştii că te aşteaptă ceaiul cald în cea mai frumoasă ceaşcă posibilă şi turnat de mâini dragi, care te-au strâns în braţe de atâtea ori. Fix când era nevoie. Şi ţi-a rămas Dragul la suflet.
Bine am revenit acasă, Dragă Prietenă.
P.S.: Poate e timpul să-i lăsăm şi pe alţii să intre la noi. Cred că am amenajat frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu