Dragă Prietenă. cu o tarte ganache au chocolat și un ceai cu scorțișoară lângă, stau comod cu Sergei în cel mai bun loc pentru mine în acest moment. Pentru că te-am regasit pe tine și la prima sorbitură din ceai am simțit nebunia asta bruscă, o bucurie bucurie bucurie. Care nu înțeleg exact de unde ar putea să apară acum..... doar poate pentru că sunt în căsuța noastră și nu te-am mai simțit de mult atât de aproape fără să fii de fapt aici. Ca pe vremuri, Dragă Prietenă, cu un ceai.
Am recitit și mi-am amintit.... am ascultat și m-am gândit.
Povestea e mereu alta, iar pentru mine ei sunt (încă) mereu alții. Uneori e prea complicat.
Tu ești alta... și nici eu nu voi mai fi cred vreodată la fel ca în vara nemaintâlnită când a început aventura olivivlanității. Dar cu o înghițitură de ceai mă reîntorc... și mă regăsesc.... și ne reîntâlnesc. Pe noi, nebuuuuuune!
Asta o să rămână mereu aici. mereu. am zis!!!!! am fost re-fericită timp de această cană de ceai.
Îți foarte mulțumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu