e dimineață, e frig scârțâitor, e iarnă iar. kashmir chai a fost unul dintre cele mai plăcute ceaiuri în multă vreme... știam că ești acolo, și că ai fost de vineri seara. strângerea spune totul. mulțumesc. la un moment dat am avut senzația că ceva s-a deteriorat, că nu o să mai fie la fel.... și mi-a fost teamă. dar nu. și nici nu o să se schimbe!
iarna pe mare înseamnă frământare multă și valuri mari. și viscol dezlănțuit, zăpadă spulberată în neștire... dar când știi că ai luat decizia bună pe care trebuia să o iei, cu siguranță înăuntru e lumină călduță, e liniște și miroase a portocală proaspăt decojită.
nici lacrimi nici păreri de rău nu o să fie, aproape că pot paria, deci temerile nu încap aici. pentru că aceleași fantome mi-au dat târcoale încă din momentul primului apel, cand mi-a cerut să fiu the diversion factor în toată operațiunea...
dar când a fost ceasul cu pricina, mi-am dat seama că nici un fluture nu se mai zbate acolo, nici o frântură de aripă nu s-a întrezărit. au fost priviri, da. intense. era frumos. era splendid. era adorabil. era mai bărbat de-acum. era bulina aia de demult, doar ghemuită între alte brațe. dar nici o aripă n-a tresărit. și sunt convinsă că nici pe mare n-o să se iște vreo furtună de zăpadă. din același motiv. fluturii au luat-o razna către câmpii mai verzi. a existat vreo gaură în plasă și s-au îndepărtat unul câte unul iar în locul lor au rămas imagini, flash-uri, cuvinte... doar fotografii ale nebuniei frumoase care nu dor, nici nu mai strigă.
nu s-a urcat încă pe șemineu.... și încă nu mi-e clar ce s-a ales de el... mi-a spus că alfie nu există. și-o fi luat câmpii odată cu fluturii.
și mi-a mai spus că tot ce faci e bine. și asta îți spun și eu ție acum. ai început cu decizia potrivită. și tot ce faci e bine. m-am bucurat că ai ales așa. și n-o să fie furtună. bună dimineața! hai cu caffe lapte-ul
iarna pe mare înseamnă frământare multă și valuri mari. și viscol dezlănțuit, zăpadă spulberată în neștire... dar când știi că ai luat decizia bună pe care trebuia să o iei, cu siguranță înăuntru e lumină călduță, e liniște și miroase a portocală proaspăt decojită.
nici lacrimi nici păreri de rău nu o să fie, aproape că pot paria, deci temerile nu încap aici. pentru că aceleași fantome mi-au dat târcoale încă din momentul primului apel, cand mi-a cerut să fiu the diversion factor în toată operațiunea...
dar când a fost ceasul cu pricina, mi-am dat seama că nici un fluture nu se mai zbate acolo, nici o frântură de aripă nu s-a întrezărit. au fost priviri, da. intense. era frumos. era splendid. era adorabil. era mai bărbat de-acum. era bulina aia de demult, doar ghemuită între alte brațe. dar nici o aripă n-a tresărit. și sunt convinsă că nici pe mare n-o să se iște vreo furtună de zăpadă. din același motiv. fluturii au luat-o razna către câmpii mai verzi. a existat vreo gaură în plasă și s-au îndepărtat unul câte unul iar în locul lor au rămas imagini, flash-uri, cuvinte... doar fotografii ale nebuniei frumoase care nu dor, nici nu mai strigă.
nu s-a urcat încă pe șemineu.... și încă nu mi-e clar ce s-a ales de el... mi-a spus că alfie nu există. și-o fi luat câmpii odată cu fluturii.
și mi-a mai spus că tot ce faci e bine. și asta îți spun și eu ție acum. ai început cu decizia potrivită. și tot ce faci e bine. m-am bucurat că ai ales așa. și n-o să fie furtună. bună dimineața! hai cu caffe lapte-ul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu