Da, draga Prietena. aseara nu stiam daca este o distanta pe care timpul si nevorbitul zilnic reuseste sa o puna intre oameni (chiar si intre cei mai intimi de dragi oameni) sau daca era doar bucurie. era bucurie. contemplam bucuria. nu iti dai seama cand omul e langa tine, dar cum ajungi la servici, te asezi la birou si vrei sa vezi ceva frumos de dimineata si deschizi un anume blog olivivlanesc, iti dai seama: tii la omul care cu o zi mai devreme aterizase pe optopeni. tii foarte mult la el, pentru ca in nu stiu care seara din nu stiu care vara de rpimavara, a reusit sa se infiripe o legatura puternica.
Mai mi-era frica si ca o sa simt un fel de temere asa...ca nu as putea sa fiu vreodata ce e cea mai veche prietena de pe meleaguri oltenesti. dar am mai avut o dare de seama: nu am cum sa fiu, pentru ca eu sunt eu. si fiecare prietenie este aparte pentru ca iti da ceva diferit, si iti iei puteri diferite din locuri diferite. asa sunt rpieteniile speciale probabil.
Nu am simtit nimic azi-dimineata. poate este o legatura speciala si cu el, sigur este ceva, ca altfel nu s-ar mai povesti. esti mare si stii ce faci. si daca nu stii, o sa inveti. mai bine inveti tu decat sa te invete altii.
O zi minunata, draga Prietena
cu considerari confidentialiesti,
a ta draga Prietena, aka PM.PP
p.s.: mi s-a parut starea perfecta exprimata de fata asta in poza. se bucura sincer ca fura nevinovat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu