mai era un minut până la unu, iar șoferul încă vorbea la telefon. ușile se închiseseră de-acum, iar el își lipise pălăria de geam și încerca să zâmbească...acum nu mai plecam eu. cu doi ani în urmă da, din același loc, cu același număr. doar arcașul era diferit.
aș putea să mă-nscriu în concursul de proză scurtă. N6, N17....ciudate coincidențe din nou, în toate astea șapte zile. Dubios și pute în aceeași frază. și nu zisă de mine.
aș putea să mă-nscriu în concursul de proză scurtă. N6, N17....ciudate coincidențe din nou, în toate astea șapte zile. Dubios și pute în aceeași frază. și nu zisă de mine.
Un deget, al doilea, degetul mic, și pe rînd fiecare....am râs ca o nebună privind prin geam la fiecare deget și s-a îndepărtat sub semnul italianului mort din banc. nu doare.
de vreun sfert de oră mă aștepta trandafirul, era deja sant jordi dar eu nu pregătisem nici o carte. o să-l caut pe eliade.
e superficial să dai o pereche de buze pe altele, niște ochi nebuni care stralucesc cum nu i-ai mai văzut să strălucească, pe alți ochi, de infinită tandrețe, mâini care strâng și nu vor să dea drumul pe mâini care te caută? la preț de doar câteva minute și câțiva pași prin întuneric....
e drept să acuzi când ai aceeași vină neștiută? e drept să pretinzi când nu dai?......
de vreun sfert de oră mă aștepta trandafirul, era deja sant jordi dar eu nu pregătisem nici o carte. o să-l caut pe eliade.
e superficial să dai o pereche de buze pe altele, niște ochi nebuni care stralucesc cum nu i-ai mai văzut să strălucească, pe alți ochi, de infinită tandrețe, mâini care strâng și nu vor să dea drumul pe mâini care te caută? la preț de doar câteva minute și câțiva pași prin întuneric....
e drept să acuzi când ai aceeași vină neștiută? e drept să pretinzi când nu dai?......
omul ciudat și rău a devenit omul normal....iar omul indiferent a devenit omul spontan care îți fură sărutări în Picasso și te prinde de mână pe stradă, care aleargă cu tine pe plajă prin furtună, care îți cumpără o girafă hibridă doar pentru că te-a surprins privind-o cu ochi de copil....
și ce să crezi, și ce să spui.....todo queda en nada zicea nea ricky pe vremuri
spune-mi tu, am nevoie de luciditatea ta...
Prea-Purul voia și el la muzeul pantofilor....sau măcar unul să vadă, cât de mic....
și ce să crezi, și ce să spui.....todo queda en nada zicea nea ricky pe vremuri
spune-mi tu, am nevoie de luciditatea ta...
Prea-Purul voia și el la muzeul pantofilor....sau măcar unul să vadă, cât de mic....
și când vrei să ceri sangria la bar, ceri sangria.
și atât
2 comentarii:
ce sa iti spun? sa te bucuri. nici unul nu e ca altul si nici o tandrete nu e ca o nebunie. si au case diferite: una e Romania si alta e Spania.
Cred ca am gasit o urma de logica: In Romania e nevoie de nebunie, pentru ca e la tine acasa. In Spania, e evoie de grija, tandrete, carino - pentru ca acolo nu e acasa si lipsa de oameni drag trebuie suplinita de ceva, ca sa nu xeiste momente de singuratate sau de sentimente mai dureroase.
Fii fericita si brava, draga Prietena. Bucuriile vin in multe feluri. TU lasa-le sa vina la tine pe toate:)
P.S: Mi-e dor putin de Prea-Purul - nu stiu de ce. si ma indepartez simtind cu ochii de visul meu nebun - de dragostea birocratica dintai:)
nu e usor sa descopar pe cineva asa cum nu vroiam sa il descopar - adica slab: nu s ail percep, sa il vad ca nu e barbat.
Trimiteți un comentariu