Aveam nevoie de el. Multumesc, Paul. Multumesc ca ai venit. Iti dedicasem un post mai mare, cu multe onomatopee, dar a disparut. Cred ca era prea mult pentru un francez discret, cu adevarat parizian. Dar fericirea era prea mare sa n-o exprim, chiar si in mijlocul Baneasa Shopping City. Esti momentul de perfectiune.
A Paris, seize the day. Si Filmul a fost perfect.
Asta imi doresc. Stiu ce imi doresc. Chiar daca asta face dorintele intangibile, eu stiu mai bine.
Da, cred ca ai dreptate, mama. : daca va fi ceva intre noi vreodata, unul dintre noi va trebui sa paraseasca agentia. Si eu as vrea sa am ocazia asta.
3 comentarii:
Mmmm....ne referim aici la Mihai cocalarul? ca altul nu mai cunosc. Si blogul devine tot mai de nepatruns, kiar si pentru mine...
observ/am observat azi o usoara racire, sau ceva in zona aceasta.dar sper intr-o redresare rapida; cred ca se datoreaza faptului ca nu am mai avut contact foarte mult. cum ziceam, in redresare
da, post/urile unele sunt flasback-uri si asta cu paul era pur si simplu extazul meu la deschiderea patiseriei paul in Romania! simt Parisul, atata tot:)
doar dubios de edgy, hopefully pms-ing. bfff :( in seara asta la ceai cu sergei. postam!
Trimiteți un comentariu