O sa deschid un word si o sa strig acolo. Si o sa plang acolo. Si o sa tac acolo. Ce-mi mai ramane. Ce nu am plans in bratele tale, de la mii de kilometri. Mi-a trecut prin cap ceva ciudat de lucid: ca blogul nostru trece printr-o perioada teribil de….dureroasa, de suferinte in suferinte in suferinte…..adica noi, draga prietena, traversam o perioada a dracului de lacrimogena si inspaimantator de non-pms-ing depressive…..bffff. mi-e dor de Linksys. pe el te puteai baza….cica. pe linskys zic. bine, in aste vremuri tulburi, pe ce sa te mai bazezi, cand si ceea ce iti parea stabilitate clara……si consecventa…..ti se spulbera brusc in fata, in mii de cioburi? Ce cacaturi scriu. Curat!
Cum era citatul ala al meu, prabusire muta? In noaptea asta a fost si mai si, prabusire imobilizata….”pe mine nimeni nu ma trateaza asa!” aiurea. Toti, scrie, toti, asa sa scrii!!!!!! Haha. Nu a-nteles cand am zis ca nu-mi imaginam vreodata ca un om ca el sa poata ajunge atat de jos. Sambata asta trebuia sa mergem la Wilde impreuna, o trupa necunoscuta, iar tie nu iti place deloc teatrul, hhahahahahahah. Am descoperit ca din durere si din furie muta reusesc sa scot niste replici atat de nenorocit de sarcastice si de dure, atat de….magistral de bitchy la modul cel mai calm si elegant, incat dor al dracului, si se vede. Macar atat. E….placerea aia masochista pe care ti-o da. Purta puloverul ales de mine. Puloverul cu care am pus pariu ca o sa faca furori, stil brit boy. Ironic, eh? Vreau liste, vreau carti, dati-mi sarcini, dati-mi proiecte, vreau teme, dati-mi corvoade de indepliniiiiiiiiiiiiiiit! Curand o sa dispara de acolo imaginea enanei cu buze rosii.
Nu stiu daca mai vreau sa-i fiu prietena, asa cum imi imaginam ca o sa se termine, linistit si fara nici o treaba….nu cred ca o sa pot, sau nu pentru o vreme….dar as vrea totusi sa-mi ramana serginho…si gonzi…si as vrea sa facem cina aia a noastra cand tu o sa fii aici.
Si ieri dupa-amiaza, la cafea, as vrea sa fi avut suficienta tragere de inima incat sa-I spun eu….nu mai e ca pe vremuri, nu te mai vad acolo….nu ma mai mangaia. Ce ciudat ca exact la asta ma gandeam azi noapte, ca vreau sa o fac, si ca urmeaza sa o fac. Inainte de noaptea asta. Prima eu.
Orgoliul meu. Orgoliul meu. Orgoliul meu. Ia uite, ha, asta e masculin…..
…………………………………….......................................................................
Ore. De somnolenta lucida care m-a chinuit teribil, mi-a refuzat secundele in care ai senzatia ca nimic din toate astea nu s-a intamplat. O sa fiu o soseta obosita diseara si melendi nu o sa ma vrea, dar lasa….am primit autograf de la Pulido de ziua lui aseara; pe o pagina cu un tip imbracat in camasa cu flori roz-albe si o sampanie in mana….rupt atunci dintr-o revista ghei. Si imbratisari multe, multe. Colectia de dvd-uri woody allen l-a dat gata! Hahahahah iar franco….franco a privit. toata seara. Inocent, cum stie el; e mai copil acum fara barba, si pe genunchi avea o blonda in carje. Si privea.
E atat de amuzant cand intreb cu toata seriozitatea si candoarea: ne cunoastem de undeva? Si mi se raspunde cu o privire brusc lovita de confuzie si dezorientare….azi-noapte a cazut si marele artist conceptual in cursa asta…ce putin ma cunosti, carinyo. Sunt micile gesturi de trufie care imi dau putere sa nu las strigatul sa se vada, sa nu las strigatul sa se simta, sa ma asurzeasca doar pe mine, si lacrimile sa ramana acolo. Pentru ca anna petrovna avea dreptate.
Nu stiu daca mai vreau sa-i fiu prietena, asa cum imi imaginam ca o sa se termine, linistit si fara nici o treaba….nu cred ca o sa pot, sau nu pentru o vreme….dar as vrea totusi sa-mi ramana serginho…si gonzi…si as vrea sa facem cina aia a noastra cand tu o sa fii aici.
Si ieri dupa-amiaza, la cafea, as vrea sa fi avut suficienta tragere de inima incat sa-I spun eu….nu mai e ca pe vremuri, nu te mai vad acolo….nu ma mai mangaia. Ce ciudat ca exact la asta ma gandeam azi noapte, ca vreau sa o fac, si ca urmeaza sa o fac. Inainte de noaptea asta. Prima eu.
Orgoliul meu. Orgoliul meu. Orgoliul meu. Ia uite, ha, asta e masculin…..
…………………………………….......................................................................
Ore. De somnolenta lucida care m-a chinuit teribil, mi-a refuzat secundele in care ai senzatia ca nimic din toate astea nu s-a intamplat. O sa fiu o soseta obosita diseara si melendi nu o sa ma vrea, dar lasa….am primit autograf de la Pulido de ziua lui aseara; pe o pagina cu un tip imbracat in camasa cu flori roz-albe si o sampanie in mana….rupt atunci dintr-o revista ghei. Si imbratisari multe, multe. Colectia de dvd-uri woody allen l-a dat gata! Hahahahah iar franco….franco a privit. toata seara. Inocent, cum stie el; e mai copil acum fara barba, si pe genunchi avea o blonda in carje. Si privea.
E atat de amuzant cand intreb cu toata seriozitatea si candoarea: ne cunoastem de undeva? Si mi se raspunde cu o privire brusc lovita de confuzie si dezorientare….azi-noapte a cazut si marele artist conceptual in cursa asta…ce putin ma cunosti, carinyo. Sunt micile gesturi de trufie care imi dau putere sa nu las strigatul sa se vada, sa nu las strigatul sa se simta, sa ma asurzeasca doar pe mine, si lacrimile sa ramana acolo. Pentru ca anna petrovna avea dreptate.
Vreau lapte cald, vreau soare, un strop de cafea si o mangaiere blanda. Macar sa fiu o soseta cu cofeina in sange si speranta unei dimineti frumoase in ochi. Pentru ca tu ai spus cum trebuie, Draga Prietena: diminetile sunt minunate!
piticii aduc ghinion. cineva sa aiba grija de barca asta.
Un comentariu:
dimineata mereu sa fie!
si lacrimile care le lasi sa curga si se duc de pe obraji, se innoada in barbie, unele iti ajung in san si altele indraznesc sa intre in golul buricului....sunt sarate si se lipesc de tine, dar fac bine.
ha! i can't look at you this morning, dar de fapt tot ce vrem e sa go to sleep with arms around me. arms around you.
sunt aici, draga Prietena. Acasa. aici e Acasa.De fiecare data, bine am venit Acasa, unde mereu e dimineata. Si diminetile sunt magice. ca stransorile, tii minte?
Trimiteți un comentariu