18 noiembrie 2008

Jalea, dragul meu, nu e un gen muzical

Draftuit la 2 azi-noapte, cu porcii roz langa pat….(yeeeey, zei finally came tu moma)
Cand scriu in word am senzatia ca nu o sa-I pot da aceeasi intensitate, ca nu e frenezia aia, ca nu ma anima aceeasi energie de a-l pune online…doar cand durerea nu mai poate fi stavilita un word se transforma in morfina mea….o ultima licarire de care te agati, cand nimic altceva nu a functionat.
De-asta nici n-o sa povestesc acum nimic despre duminica noaptea….pentru ca trairea nu ar trece dincolo, si vreau. Iar zambetul a fost mult prea adevarat, si prea plin de lumina, iar valul ala de energie a avut o forta prea mare ca sa fie pus mai intai intr-un word. O sa astept deci urmatoarea brownie si urmatorul massala chai cu micul Sergei pe masa, in abur usor de narghilea.
Dar o sa spun ca inca imi da o mare satisfactie, si inca simt cum imi stralucesc ochii cand mai adaug o mica piesa in puzzle-ul meu haotic, dar organizat in sine pana la ultima molecula, cu nume de cod Barcelona. Gen controlorii de metrou, first encounter, ca-n filmele SF.
Ser o sa ramana cu maman, luam castile si adormim impreuna pe Once – the score :)
nighty night there.

Niciun comentariu: