10 septembrie 2008

Wu Xing


Și n-avea cum să rămână în Vamă....și știu, și știi...știm că dincolo de zid tremura.
La 6 dimineața.
Iar pe mine mă doare nisipul din manșeta blugilor. Am spălat marea din eșarfa colorată, nisipul din converși, soarele din prosopu' ăla imens. Și poalele îmi ajungeau până aproape de genunchi.
Viori și Moulin Rouge jos în curte, tziganii de la 4...talent, mă băieți, talent. În amurg.
Și ha! se vede pro tv-ul....

”Dau bine pătrățelele alea-n cadru, mă?”
”Perfect bă!... poate puțin blurat!”
Vrei din salată? Cică în ultima vreme are o obsesie pentru brânza feta! hahahahahaha....Peroni Nastro Azzurro, s-o ardem mai high-class așa... ce, tu faci diferența? Ia bea din amândouă...E, mă, e!

Ce dacă l-a fraierit Sandu să care butelia plină înapoi, a dus-o fără comentarii, ca un bărbat adevărat ce se găsește... unde dreq să mai fi auzit asta? aberez.
” Voi vă știți?”
”....băi, am senzația că ne-am mai fi văzut undeva...sau...”
”Ba chiar ne cunoaștem mult mai bine decât crezi!” Zâmbește. ardelenește...
Așa ziceam și io...să vezi ce-ți mai iau eu ție apărarea altă dată.
Și auzi k ăla mic, care-l chema pe pescărușul răzvrătit în centru, bătu în ușă oltenește azi la 10....pot să aduc și io niște haine?...o să pornească ei mașina când se trezesc.
Pupături. paaaa! mai dă-le-ncolo de instrucțiuni, nu mă rătăcesc până la Matei Voievod.
De ce să mă mai uit înapoi pe urmă? În stânga ar fi trebuit să fie un slabănog ciudat...cu mâinile în buzunare, într-o geacă de împrumut... pe la... 7 de dimineață?

Niciun comentariu: