sampania miroase a ciocolata

Nu e dubios cum o cupa de sampanie te face sa mananci nu una, nu doua, ci mai mult de trei after eight's? Si cand mergi spre casa, dupa doua cupe de sampanie si Dumnezeu mai stie cata menta din ciocolata, in loc sa te gandesti cum sa-ti tii umbrela sa nu o intoarca vantul, tu sa te gandesti la ciocolata fina pe care ticluiesti s-o cumperi si s-o mananci sub umbrela in drum spre casa? Dar uiti ca umbrela, daca n-ai grija de ea, se duce de rapa si o sa ajungi sa-ti mananci ciocolatica in plin vant cu ploaie. Ceea ce nu ar mai fi deloc nici lady-retrolike, nici o imagine a boemitatii de care incepi sa prinzi cam mare drag, nici un simbol al bucuriei de frumos.
Hmmm...era o vama glam, nu una de cort, a noastra. Era un hanorac dragut, de fapt, unul banal, dar venea bine pe el. Nu-si asortase culorile bine. Poate de-asta nu l-am vrut. Nici nu mi l-ar fi dat. Vezi? Asta era. Ti-am zis: nu vreau sa vreau lucruri pe care nu le pot avea la un moment dat. M-oi fi vazut cum atarnam paharul pe genunchi..poate poate iti intorci capul? Eu vedeam cum te uiti in oglinda. Ajunga-ti! Dar cred ca nu...Exact. Cu drept de autor, draga prietena.
p.s.: si baietii sunt un Big al lui Carrie, un Steve al Mirandei, Virilitarul Samanthei si Povesti cu Feti-Frumosi care te iubesc pe viata..pentru tine, Charlotte. Asa zic ei.