14 septembrie 2008

Pescarus Jonathan Livingston!


Sunt neserioase. Rosii, albastre, albstru-inchis...toate astea delicioase se dovedesc a fi neserioase. Ele atentioneaza dinainte, sa nu te plangi apoi ca n-ai stiut.
Sunt rau, sunt foarte rau...stiu EI..pardon! - Ele, ceva. Da vezi tu fata, tu uiti. Ca iti place sa crezi ca in orice om care zice ca e rau de fapt e ceva bun..bun de tot si ca tu esti salvatorul lui. Nu, nu-s cuvinte mari. Asa e: eu mi-am dorit sa salvez pe cineva de la rautate.
Din vanitate. Daca as fi facut-o pentru el, si doar atat, n-as fi pretins ca trebuie sa ramana langa mine. Eu l-am vrut si dupa; si nici macar nu l-am salvat. Unii doar ii cresc. Si dupa ce se fac mari, frumosi si se uita toata lumea dupa ei, atunci..
atunci prind aripi. E normal doar. O singura durere: de aripile tale n-a mai avut grija nimeni. Nu mai ai cu ce zbura. E greu sa intelegi ca nu mai plecati in acelasi timp spre aceleasi tari calde iarna.

A naibii literatura. Le dam din copy ca publicitarii ;si ne vindem sufletele. Pe gratis, ca de-aia o ard artistii adevarati pe low-budget. Ce urat am vorbit! Am injurat pe literatura!
Si cand m-oi face mare eu, o sa-mi iau o masina...da cand o sa ma fac mare eu? Poti sa ma cresti? Nu, nu tu..ca tu ma vrei..ala de nu stie sa ma aiba.

Niciun comentariu: