cand stii c-ai sa revii

Mi-era dor de acest loc. Poate e doar nevoia de reintoarcere intr-un spatiu trecut, placut, iubit. Sau poate este prezentul, care de-abia acum a gasit momentul potrivit sa revina in acest loc.

E bine aici. E muzica buna, aceeasi muzica vindecatoare, poate usor melancolica..dar asa-s spiritele mari:). O glumita nereusita, din acelasi repertoriu.

M-am linistit acum. O sa mai stau pe aici sa ascult.

pentru o cupa de prietenie

Vreau sa iti fiu aproape. Acum suntem doi care iti vrem binele. Doi oameni care au inceput sa se simta unul. Si dorim sa ai limpezime in suflet, sa ai bucurie in privire.
Vorbeai e pierdere si regasire. Cateodata cuvintele sunt banale si da, strangerile in brate sunt cele care dau masura sentimetelor. Cu cat mai stransa e stransoarea, cu atat vrei sa ii spui omului pe care il tii intre brate: "imi esti draga".

Sunt multe intamplari in viata noastra. Multe planuri, si mai multe date pste cap, multe schimbari, multi oameni. Si atunci cand un sentiment reuseste sa fie acolo chiar dupa distante mari sau pauze lungi sau conversatii rarite si intrevederi mai putin numeroase, atunci stii ca prietenia asta este menita sa dainuie. Pentru ca nu e legata de o situatie, de un om, de un castig sau de o pierdere, e legata cu o legatura nemasurabila, care nu isi dezvaluie secretele si careia ii multumesc.
Draga Prietena

cand valurile se retrag si decsopera pajistile verzi

daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
caffe-lapte-ul isi cere drepturile. Pe mare nu a fost furtuna. Pe mare, culmea, a fost intelegere. A fost nebunie, dar a fost calma. A fost intensitate, dar devine prietenie.

Semineul cred ca il asteapa intr-un fel, dar cred ca privirea care se va indrepta spre poza de pe semineu va fi prietenoasa, zambitoare catre trecut si fara regrete. Nici un regret.

Un prim "te iubesc" a incaput aseara, intre doi oameni care nu stiu ce ar face unul fara altul, de la un barbat care este speriat ca "tu esti tot ce am".

Dar himerele apar din cand in cand. Am invatat aseara, printre lacrimi cazute intr-o forma absolut perfecta, printre ceai si supa crema de rosii, ca himerele pot aduce indoieli, pot crea durere, pot descumapni ganduri de fericire. Dar apoi brusc realizezi ca sunt himere - ca realitatea este cea pe care o vrei, ca alegerea ta este facuta cu tot ce poate cuprinde inima asta fucked up. Orice hotarasti, asuma-ti. Ce vrei, ia. Ce ai fi vrut sa ai odata, se transforma doar in amintire placuta.
Fiecare are o poveste. Fiecare are un trecut. Fiecare vrea fericirea. Si fiecare are himere.

Marea nu a fost tacuta. Marea a vorbit, apoi a soptit. A dansat. Marea s-a deschis. Si am inceput drumul.

pe pajiștile verzi miroase a iarbă proaspăt tăiată

e dimineață, e frig scârțâitor, e iarnă iar. kashmir chai a fost unul dintre cele mai plăcute ceaiuri în multă vreme... știam că ești acolo, și că ai fost de vineri seara. strângerea spune totul. mulțumesc. la un moment dat am avut senzația că ceva s-a deteriorat, că nu o să mai fie la fel.... și mi-a fost teamă. dar nu. și nici nu o să se schimbe!
iarna pe mare înseamnă frământare multă și valuri mari. și viscol dezlănțuit, zăpadă spulberată în neștire... dar când știi că ai luat decizia bună pe care trebuia să o iei, cu siguranță înăuntru e lumină călduță, e liniște și miroase a portocală proaspăt decojită.
nici lacrimi nici păreri de rău nu o să fie, aproape că pot paria, deci temerile nu încap aici. pentru că aceleași fantome mi-au dat târcoale încă din momentul primului apel, cand mi-a cerut să fiu the diversion factor în toată operațiunea...
dar când a fost ceasul cu pricina, mi-am dat seama că nici un fluture nu se mai zbate acolo, nici o frântură de aripă nu s-a întrezărit. au fost priviri, da. intense. era frumos. era splendid. era adorabil. era mai bărbat de-acum. era bulina aia de demult, doar ghemuită între alte brațe. dar nici o aripă n-a tresărit. și sunt convinsă că nici pe mare n-o să se iște vreo furtună de zăpadă. din același motiv. fluturii au luat-o razna către câmpii mai verzi. a existat vreo gaură în plasă și s-au îndepărtat unul câte unul iar în locul lor au rămas imagini, flash-uri, cuvinte... doar fotografii ale nebuniei frumoase care nu dor, nici nu mai strigă.
nu s-a urcat încă pe șemineu.... și încă nu mi-e clar ce s-a ales de el... mi-a spus că alfie nu există. și-o fi luat câmpii odată cu fluturii.
și mi-a mai spus că tot ce faci e bine. și asta îți spun și eu ție acum. ai început cu decizia potrivită. și tot ce faci e bine. m-am bucurat că ai ales așa. și n-o să fie furtună. bună dimineața! hai cu caffe lapte-ul

Este cu drag, de zi cu sarbatoare

E sarbatoare-n casa ta. Si in suflet e la fel. E ziua ta, draga Prietena. Anul trecut ma ascundeam si ma enervam ca nu reuseam sa scriu un gand bun pentru 12:00 noaptea. Pentru ca eram noi doua, doar noi. Acum am loc, caci suntem 4(ironic cum in 4 ai mai mult loc decat in 2 - pe prinipiul cu omul care vrea ceva f mult)- scriu in locul meu prefarat din tot Bucurestiul - balconul tau, de unde se vede PRO TV-ul.
Iti scriu ca sa iti doresc bine. Mult bine, dorit cu mult drag. E un gand sincer si bun si cald. Si nu stiu cum altfel as putea sa spun ca tin la tine. Cuinte mari n-as folosi, dar nici prea mici - nu se cuvine.
La Multi Ani! iti suna telefonul

PreaPura

muzica retrăită

una era sonerie de telefon....

alta era de stors lacrimi...

pe alta hoinăream ca un vagabond pe străduțe în blugii jerpeliți

s-au întors la noi sau noi ne-am întors la ele.

poate că ne-am căutat și aveam nevoie de ele.

până și deezer s-a întors în casa noastră. într-una dintre cele mai ciudat de frumoase zile. cu noaptea în care cad stelele, dar nu se văd, cu seara în care auzi un alo ireal la telefon, cu amiaza în care am vorbit în șoaptă de teamă că m-ar durea prea rău să spun cu voce tare și dimineața în care cafeaua plutea în deznădejde, nu în lapte. am ars-o metaforic rău :)))

și simt că a fost o zi foarte importantă pentru noi, draga Prietenă. pentru amândouă. prin tot ce a însemnat ea. așa că am vrut să mă reîntorc acasă și am zâmbit cu drag și seninătate și am reascultat. am retrăit. mi-am dat seama că dacă vrei, poți găsi noi începuturi. dacă încerci să privești și altfel. înțelegi tu. bună dimineața cu stele!

bere pe ceas

un an cu Olivian și Vlan. sună a titlu de revistă de benzi desenate...număr aniversar.

câte nu s-au întâmplat, de câte ori am constatat că suntem nebuuuuuuuuuuuuuneeeee, câte TopGun de ciocolată, și acadele Starbucks, urcat clandestin pe acoperișuri, copil de 1 iunie, câte nopți în care am trecut pe lângă gardul ăla ajuns personaj de background în campania lui bond...

și motocicleta de lângă gard și scuterul mojito și converșii și răsăritul în vamă cu Vlan alungând orice picior de pretendent. hai cu păru'!!!!!!!

și eu care o comiteam grav...și ieșirile în club A și venitul acasă la 6 dimineața când troleul abia începea să circule, drumul interminabil de întoarcere din Vamă....și drumul cu Iulian vorbind la întoarcere din Vamă...și drumul cu Vlan trezindu-se la mirosul pufuleților la întoarcere din Vamă....câte pahare de absolut cu mere, câte expediții, câte dimineți frumoase, câte minute de nebunie, câte lacrimi, câte zâmbete, câte uși deschise și peretele din hol

nu-i un an de Oliv și de Vlan, e un an minunat al nostru, cu o vară cum n-a mai fost, dar o să mai fie...și o să închin un pahar de vin roșu pentru asta!

pentru noi începuturi, pentru fluturi și pentru veri frumoase!