Diminetile sunt magice. in continuare.
Asternuturi albe de hotel. Tragem draperiile. Nu le dam la o parte pana la doua de amiaza. Nu raspundem la bataile in usa...doar intr-un sfarsit, ca doar "e camera ta..nu raspund eu". dar mie nu imi place sa imi bata lumea in usa. ciudat, de fapt, imi place sa fiu cautata. dar nu acum.
ciudat, am senzatia ca citesti. sau ca e din ce in ce mai probabil sa vezi si sa citesti. si recunoasterea nu e grea deloc.
cand e asa frumos, e mereu foarte complicat....a, gata, stiu..stiu de la ce pornisem cand mi-a sters eroarea toata postarea. de la uitatul de dimineata. la ce sa te uiti in pat, daca nu la omul de langa tine? mai ales daca iti e drag sa il vezi. asteptam ca in clipa urmatoare sa spuna: "nu te mai uita ca o nebuna". dar privirea nu-mi era de nebuna (pentru ca nu era nici indelunga), ci era...o uitatura urata; m-am uitat frumos dupa aceea, nu m-am mai strambat.
Diminetile sunt magice. Bratele sunt de nelasat, mangaierile..sa le tot vrei. trabuc Romeo si Julieta..numele perfect.
Mintea are plamadiri perfecte, draga Prietena.
Diminetile sunt magice. 3. Am batut la cer si la pamant. Piua
O vreau pe urmatoarea. mai stii? ce sa mai stiu, nu vezi ca nu mai stiu nimic, draga ratiune-constiinta? nu-mi vorbi ca te aud ca prin tunel.
p.s.: postpostare update: imi e bine. imi cer veselia inapoi de acum inainte, fara drept la replica. am zis.
2 comentarii:
din fragmentul cu piua nu am inteles o iota.... :D
dar diminetile oricum raman fermecate
aaaaa, pai nu era nimic. cred ca era la tv ceva cu piua si piutza...dar culmea ca aseara am vorbit desprea asta:)). m-a amuzat comment-ul tua, la modul: nu stiu ce mai aberezi aici, dar da...diminetile sunt magice
Trimiteți un comentariu