http://www.youtube.com/watch?v=urjJ06T_Dms&feature=&p=9236A6E022A420AA&index=0&playnext=1
Asta fac. Asta simt.
Sunt nebuuuuuuuuuuuuuuuuună, cu o mare bucată de adolescentism, cu una şi mai mare de boemitate şi irealism şi, din păcate, cu toată inima.
Şi nu ştiu ce să fac, dar ştiu că nu pot să mă opresc, pentru că bate prea tare.
Dar cum fac să nu rănesc? Nu există. O să rănesc şi o să fiu rănită. Ştiu asta. O ştiu cu toată fiinţa mea şi scriu acum pentru mai târziu, când o să mă întorc şi o să văd că aveam dreptate, dar bătea prea tare.
De ce? Nu ştiu. Tu să-mi zici.
Dragă Prietenă, iartă-mă. Că eu nu pot. Şi nici altcineva n-o să poată. Mă întorc la tine, pentru că ştiu că ştii.
